Ziua televiziunii mondiale

   Declaraţia mea politică de astăzi porneşte de la contextul în care sărbătorim Ziua Mondială a Televiziunii, dar şi de la necesitatea unei educaţii pentru media care trebuie să se adreseze cu mai multă forţă tinerei generaţii.

Constatăm, de altfel, absenţa unui demers coerent în vederea educaţiei pentru media – concept cunoscut sub denumirea de „media literacy” – în învăţământul preuniversitar, în comparaţie cu preocupările pentru acest domeniu şi măsura în care se pune accent, şi din perspectiva politicilor UNESCO, asupra acestui subiect, la nivel mondial.

Şi, de aceea, mă voi opri asupra rolului pe care presa în general îl are, dar, evident, plecând de la televiziune, în perioada aceasta postmodernă, context în care constatăm extinderea reţelelor de internet, utilizarea intensă a reţelelor de socializare, care preiau şi amplifică mesaje din media, prin dezvoltarea spaţiului online în care fiecare, într-o măsură sau alta, suntem creatori de conţinut. De aici, influenţa asupra opiniilor, asupra atitudinilor, deciziilor – de multe ori subliminal, discret, dar insistent – şi evident că pregătirea tinerilor în vederea discernerii între mesaje obiective, între realităţi şi pseudorealităţi, evitarea asumării unor prejudecăţi, evitarea manipulării sunt chestiuni care trebuie să preocupe şi factorii decizionali şi, evident, zona educaţională.

La nivel internaţional, din 1996, odată cu primul Forum Mondial al Televiziunii, s-a hotărât declararea Zilei Mondiale a Televiziunii, iar Rezoluţia nr. 51/205 din decembrie 1996 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite a oficializat acest aspect. Cred că are o valoare simbolică, pentru că televiziunea înseamnă comunicare, înseamnă informare, dar ar trebui să însemne şi demers cultural, şi demers ştiinţific, şi o posibilitate de comunicare şi de integrare în această lume a globalizării, de semnalare a problemelor legate de pace, de securitate naţională sau internaţională, ceea ce de multe ori o face.

Revenind la zona educaţională, este momentul să reflectăm la semnificaţiile ce pot fi atribuite acestei zile, din perspectiva conexării la demersul educaţional, pentru a forma tineri cu valori, cu o gândire critică, cu multă obiectivitate, care să fie cititori şi consumatori avizaţi de presă.

Şi lucrurile acestea ar putea să se întâmple dacă, dincolo de, sigur, lucrurile pe care le facem, într-o formă sau alta, în zona educaţională, s-ar adăuga introducerea unui curriculum infuzat, cum îl numim noi, specialiştii, care să aibă drept obiectiv formarea competenţelor media, în contextul unor discipline de studiu în care prin interferenţă se poate vorbi şi de acest domeniu: limba română – stilurile funcţionale pe care le predăm, speciile jurnalistice existente acolo -, limbi străine, istorie, discipline socio-umane – filosofie, sociologie -, toate pot fi domenii în care să discutăm şi despre media.

   O aplecare accentuată spre formarea spiritului critic, democratic şi analitic, introducerea unor module de educaţie mass-media în orele de educaţie civică, cursuri opţionale în acest sens, protocoale şi parteneriate cu diferite instituţii media şi unităţi de învăţământ, urmate de întâlniri, mese rotunde, relaţia cu ONG-urile de specialitate, activităţi extracurriculare relevante, pentru ca să avem tineri care se întreabă, când se află în faţa unui produs mediatic, dacă informaţiile provin dintr-o sursă sigură, dacă vorbim de jurnalişti oneşti, dacă vorbim de încredere în publicaţia respectivă, care sunt cauzele evenimentului respectiv. Pentru că, în cele din urmă, dincolo de factorul social reprezentat de familie, de legislaţie, de instituţiile statului, de informaţiile furnizate de jurnalişti, se adaugă şi factorul individual, subiectiv, pe care îl putem susţine prin educaţie, prin lectură, prin cultivarea spiritului critic.

Deci o zi a televiziunii, o zi simbolică a presei, dar şi o zi în care să ne gândim cum consumăm presa, cum o înţelegem şi cum transmitem valorile şi discernământul către tânăra generaţie.

Vă mulţumesc.

Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus

%d blogeri au apreciat: