ZIUA MONDIALĂ A LUPTEI ÎMPOTRIVA CANCERULUI

    Multitudinea analizelor critice, a dezbaterilor tensionate ce vizează politicile de sănătate din România, atât în spațiul public, cât și în societatea civilă, cu implicarea organizațiilor de profil, câteva comentarii asupra statisticilor tot mai îngrijorătoare care vizează sistemul medical reprezintă obiectul declarației politice prin care doresc să trag un semnal de alarmă privind necesitatea de informare și protejare a populației în privința stării de sănătate. Pe fondul zilei mondiale pentru lupta împotriva cancerului, consider că este o datorie morală să atragem atenția populației asupra necesității de a se informa, de a opta pentru prevenție, de a consulta periodic medicul, și nu doar atunci când se manifestă deja simptomele unei suferințe. Ne dorim să implementăm politici pentru susținerea unor generații sănătoase și educate.

    Ziua mondială de luptă împotriva cancerului este anual marcată pe data de 4 februarie. Simbolistica zilei consemnează necesitatea unei alianțe puternice între profesioniști din domeniul sănătății, cercetători, guverne, pacienți, reprezentanți ai industriei aferente, dar și mass-media, cu scopul de a preveni, diminua și elimina formele diferite de cancer și dramele asociate acestor maladii devastatoare. Unul dintre obiectivele importante este reprezentat de intensificarea campaniilor de informare a opiniei publice în legătură cu implicațiile cancerului, militându-se cu acest prilej și pentru accesul egal al tuturor pacienților la cele mai noi terapii împotriva bolii.

Întrebarea pe care o ridicăm și prin prezenta declarație politică este dacă România respectă sau face eforturi suficiente pentru respectarea conceptului de sănătate, așa cum este definit de Organizația Mondială a Sănătății, drept starea de totală bunăstare fizică, mentală și socială, aspect care lucrează într-un mod integrat la dezvoltarea noastră umană, profesională, socială…  Răspunsul este încă dezamăgitor dacă ne referim la lupta continuă a celor afectați atât cu boala în sine, cu accesul la tratamente moderne, de ultima oră, cât și cu unele carențe și disfuncții ale sistemului sanitar.

  Din nefericire regăsim România anului 2018 pe ultimele poziții în Uniunea Europeană, cu o situație precară a sistemului medical, cu o infrastructură modestă, o creștere a opțiunii pentru sistemul privat de sănătate în detrimentul serviciilor oferite de stat, cu inevitabile inechități și diferențe ale posibilităților de acces la servicii medicale de calitate. Deși există politici de sănătate încurajatoare pentru viitorul acestui domeniu, pachete de măsuri, forme de intervenție pentru a corecta disfuncțiile sistemului, acestea nu sunt caracterizate încă de coerență, consecvență și aplicare ritmică, rapidă, în contextul unui proces uniform și continuu. Cu toate creșterile calitative semnificative de la an la an, tensiunile din sistemul sanitar nu par să se reducă, ci se intensifică. O explicație este faptul că PIB-ul României se situează printre cele mai mici la nivelul Uniunii Europene, iar alocările bugetare către sistemul medical sunt de 5%, în contextul în care media europeană este de 8%.

Devotamentul, implicarea, dedicația în aceste condiții nefavorabile pentru un sistem performant fac diferența, dorința de a salva transformă medicii în eroi necunoscuți  prin munca depusă zilnic, după cum competența acestora convertește situații grave și cazuri limită în reușite nesperate. Astfel, succesele și exemplele de bune practici nu întârzie să apară pentru că avem o școală medicală de înaltă calitate, cu medici performanți, recunoscuți în lume, cu universități apreciate și formatori adevărați. Statul român sprijină și investește în educația universitară, în dezvoltarea programelor de studii și, într-o anume măsură, în cercetarea științifică din domeniile medicale.

La nivel mondial cancerul reprezintă una din cele mai frecvente cauze ale mortalității, mai mult decât tuberculoza sau SIDA. Fiecare formă de cancer trebuie analizată ca o temă majoră, dar astăzi atenția noastră se îndreaptă spre una dintre formele cu incidență majoră, maladie care afectează cel mai mult viața unei femei, viața de cuplu, de familie – cancerul mamar, principala cauză de deces în rândul femeilor din țările în curs de dezvoltare.

    Cancerul mamar a avut o rată de 32,6 decese la 100.000 de femei în Uniunea Europeană în anul 2014. Cele mai ridicate rate standardizate ale mortalității au fost înregistrate în Croația (44,5 la 100.000 de femei), Irlanda (41,2 la 100.000 de femei) și Danemarca (39,7 la 100.000 de femei). La polul opus, în 2014 s-au înregistrat sub 30,00 de decese cauzate de cancer mamar la 100.000 de locuitori în Spania, Cipru, Finlanda, Portugalia, Suedia, Lituania și Republica Cehă, precum și în Norvegia. În România, Federaţia Asociațiilor Bolnavilor de Cancer a prezentat un raport prin care mortalitatea cauzată de această formă de cancer este de 36% (studiu realizat în 2015), peste media mondială, iar îngrijorător este faptul că 83,7% dintre femeile din mediul rural nu s-au programat niciodată pentru un control preventiv.

  Aceste aspecte sunt susținute și de o lipsă a programelor de prevenție pentru diminuarea riscului de cancer mamar, accentele unor politici de sănătate care nu coincid totdeauna cu realitățile sociale, lipsa unei finanțări adecvate pentru programe de identificare a cancerului în forma sa incipientă sau absența unei educații în rândul tinerelor.

Dincolo de statistici și constatări, datoria noastră este de a identifica și contextualiza aceste probleme corect, de a le semnala și aici, în Plenul Camerei Deputaților, de a reitera problematica gravă în fața decidenților în domeniu, de a deschide drumul unor dezbateri alături de societatea civilă, identificând strategii, adaptând modele de bună practică din alte țări europene, căutând calea spre justă soluționare. Evident, soluțiile perfecte care să mulțumească fiecare actor implicat în acest proces sunt greu de atins, dar putem să plecăm de la premisa unor principii care pot livra soluții de calitate:

– asumarea colectivă și responsabilă a acestor probleme, dincolo de nivelul declarativ;

– România are nevoie de o alocare bugetară mult mai responsabilă și adecvată acestui domeniu;

– implementarea unor campanii de informare a femeilor, mai ales în mediul rural, prin medicii de familie, dar și prin alte forme conexe de informare, prevenție, implicare ;

– asigurarea unor sisteme eficiente de control/screening al cancerului; nevoia de screening standardizat, etapizat (cu referire la vârstă, sex, afecțiuni), accesibil pacientului și medicului.

– îmbunătățirea accesului la diagnostic, tratament, reabilitare și îngrijiri medicale.

         Pe lângă aceste aspecte, amintesc faptul că România, prin Programul de guvernare al coaliției PSD-ALDE, și-a asumat reabilitarea unităților spitalicești, construcția unor spitale regionale, dar și creșterea substanțială a finanțării programelor de sănătate publică. Eforturi importante și semnificative s-au depus deja prin lansarea spre consultare publică a Ghidurilor pentru screening de col uterin, cancer mamar și programe de îngrijire a gravidei și copilului.

            În acest sens, Programul de guvernare prevede explicit măsuri de creștere a capacității de screening, prin fonduri nerambursabile, pentru depistarea bolilor netransmisibile cu impact asupra sănătății publice: cancer col uterin, cancer mamar, cancer colorectal, cancer de prostată, cancer pulmonar, diabet zaharat, boli cardiovasculare, boli pulmonare cronice.

  

În calitate de parlamentar consider că este necesară o implicare activă a noastră, a reprezentanților cetățenilor, în aceste probleme vitale ale societății și apreciez de asemenea că este imperios necesară soluționarea lor prin demersuri legislative care să permită o acțiune corectă și consecventă a politicilor de sănătate. În calitate de profesor cu o experiență de peste 30 de ani în sistemul de învățământ preuniversitar, printre tineri, consider că este nevoie, în aceeași măsură, de o educație pentru sănătate mult mai activă și responsabilă în cadrul orelor de biologie, de dirigenție, de consiliere, prin intermediul unor cursuri opționale, proiecte, module/teme specifice, iar ca femeie identific această problemă drept prioritate esențială pentru politicile de sănătate din România secolului XXI.

 

 

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

PREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,

ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT

1 thought on “ZIUA MONDIALĂ A LUPTEI ÎMPOTRIVA CANCERULUI

  1. De acord cu dumneavoastra. Problema initiala pleaca de la nivelul de mentalitate si educatie al cetatenilor. Cel mai important este sa le oferim copiilor o educatie de calitate si sa ii ferim de astfel de evenimente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus

%d blogeri au apreciat: