Tinerii și accesul pe piața muncii

  Tinerii reprezintă o categorie distinctă de vârstă, cu nevoi și aspirații specifice, fiind obiectul preocupării a numeroși cercetători din diverse domenii, precum sociologia, psihologia sau pedagogia. Orice abordare sociologică apreciază faptul că tinerii reprezintă, în esență, o problemă și o resursă, în egală măsură, în oricare dintre societățile contemporane. O problemă – pentru că, fiind o categorie de vârstă aflată în plin proces de formare și de integrare socio-profesională, tinerii au nevoie de consiliere și asistență sporite din partea unor segmente sociale diferite (familie, școală, structuri guvernamentale și nonguvernamentale). Dar tinerii sunt și o resursă semnificativă, întrucât generația tânără este viitorul oricărei societăți, un adevăr axiomatic care nu mai implică alte argumente, dar care devine de multe ori un clișeu politic sau o idee nobilă ce nu se reflectă în strategii coerente și sistematice.

Pe plan internațional, preocuparea pentru tineri și pentru problematica ce derivă din devenirea, educarea și accesul lor spre o profesie potrivită și utilă reprezintă o constantă în secolul nostru, într-o dinamică permanentă. Elocventă în acest sens este însăși preocuparea continuă a Uniunii Europene de a asigura tinerilor cetățeni din statele membre oportunități de formare profesională și de integrare socială cât mai apropiate de nevoile acestora. Stau mărturie atât strategiile elaborate în acest domeniu (cele mai importante dintre acestea fiind cuprinse în Cartea Albă a Tineretului European, lansată de Comisia Europeană în anul 2001), dar și numeroasele programe care se circumscriu acestor strategii (Leonardo, Erasmus și forma sa mai nouă, Erasmus+, Tineret în acțiune etc.).

Procesul de elaborare și de dezvoltare a strategiilor comunitare pentru tineret se axează, la ora actuală, pe trei piloni principali:

cetățenia activă a tinerilor europeni, realizată prin intermediul metodei deschise de coordonare, cu cele patru priorități – participare, informare, voluntariat și o mai bună cunoaștere a problematicii tineretului;

integrarea socio-profesională a tinerilor din spațiul european, folosind drept principal instrument de lucru prevederile Pactului european pentru tineret, parte componentă a Strategiei de la Lisabona, cu cele trei mari priorități ale acesteia: ocuparea forței de muncă/incluziunea socială, educație/formare profesională, reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie;

– integrarea problematicii tineretului și în alt gen de politici complementare, așa cum sunt cele referitoare la combaterea discriminării sau la politicile din domeniul sănătății.

În totalitatea lor, acești piloni ai politicii comunitare dedicate tineretului vizează nu doar instruirea, formarea, mobilitatea, inserția profesională și integrarea socială a acestei importante categorii de vârstă, dar și formarea și dezvoltarea elementelor constitutive ale unei cetățenii active la tinerii care trăiesc pe întreg teritoriul Uniunii.

Referindu-ne strict la situația țării noastre, constatăm că, deși s-au făcut pași importanți în direcția stabilizării macro-economice, România înregistrând în prezent cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, mai avem destul de multe de făcut pentru a asigura o tranziție eficientă a tinerilor de la școală către piața muncii. România continuă să fie, încă, o țară de migrație a forței de muncă tinere, mulți dintre absolvenții noștri continuă să migreze către alte zone din interiorul sau chiar din afara spațiului comunitar.

  Dintre cauzele pe care analiștii, dar și tinerii români înșiși le identifică drept obstacole în calea realizării profesionale în propria țară, cauze care trebuie să preocupe și clasa politică, cele mai des enumerate sunt:

– neadecvarea sistemului de educație la nevoile pieței muncii (incompatibilitatea între cerere și ofertă în privința competențelor, lipsa sau insuficiența activităților derulate în afara școlii, numărul redus al aplicațiilor practice în școală);

– nivelul ridicat de sărăcie, fenomen care afectează în special populația tânără, imposibilitatea găsirii unui loc de muncă adecvat aspirațiilor, ceea ce conduce la dificultatea achiziționării unei locuințe și la întemeierea propriei familii;

– lipsa consilierii pentru carieră şi în termeni mai generali, pentru viaţă, pentru câştigarea autonomiei personale (tinerii nu sunt pregătiţi să evalueze, să găsească o soluţie şi să acţioneze eficient într-o situaţie de risc, cu atât mai puțin într-o situaţie de eşec socio-profesional);

– subfinanțarea sistemului de educație în comparație cu nevoile reale ale acestuia;

– cheltuielile legate de școlarizare, apreciate ca fiind unele prea ridicate pentru a putea fi suportate de multe dintre familii;

– scăderea rolului școlii în definirea carierei profesionale, cu grava consecință a diminuării interesului pentru studiu, ceea ce conduce la o rată ridicată a abandonului școlar;

– gradul încă destul de ridicat al corupției;

– neidentificarea, la nivelul politicilor publice, a celor mai eficace măsuri de asigurare a accesului general la educație și implicit a incluziunii grupurilor vulnerabile sau cu risc ridicat de vulnerabilitate. (Sursa: Barometrele de opinie publică – Tineret, 1996-2016)

  Trebuie subliniat, de asemenea, faptul că studiile de specialitate indică, pentru perioada 2003-2014, faptul că România a înregistrat ponderi ridicate în cazul tinerilor care au părăsit timpuriu școala, peste media europeană. Există, totuși, o tendință descrescătoare în acest domeniu, la fel ca în întreaga Uniune, însă decalajele se mențin. Dacă la nivelul UE, ponderea acestor tineri a scăzut de la 16,5% în 2003, la 11,2% în anul 2014, la noi în țară ponderea abandonului școlar timpuriu înregistra un procent de 22,5% în 2003 și unul de 18% în 2014.

De asemenea, dacă la nivelul UE criza economică pare că nu a afectat în mod vizibil evoluția ratei tinerilor NEET (not in education, employment or training), aceasta situându-se între 10,8% și 13%, în Romania recesiunea economică începută în 2008 a înregistrat creșteri semnificative, de la 11,6% în 2008, la 17,5% în 2011, menținându-se la aproximativ 17% între anii 2012-2014. Această rată situează țara noastră în treimea superioară a statelor europene EU27 cu cele mai ridicate rate ale tinerilor NEET. (Sursa: Eurostat)

Rata șomajului, la nivelul lunii martie 2017, a fost de 4,55% (398.951 persoane), din care pentru tinerii sub 25 ani este de 9,94% (39.639 persoane), pentru persoanele între 25-29 ani – 7,76% (30.967 persoane), iar pentru cei între 30-39 ani – 21,14% (84.353 persoane). (Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă)

Sunt de apreciat și menționat inițiative guvernamentale menite să păstreze tinerii în țara în care s-au născut și au studiat: celebrul program “Prima Casă”, cu ajutorul căruia mulți tineri și-au putut dobândi locuința mult visată. O altă măsură extrem de importantă este reprezentată, în actualitate, de recentul proiect al legii salarizării unitare, care se află pe ordinea de zi a Parlamentului României și a cărei apropiată intrare în vigoare va conduce la creșteri salariale substanțiale în majoritatea domeniilor de activitate. De altfel, actualul guvern a devansat proiectul de lege anterior amintit, majorând semnificativ salariile din multe domenii de mare importanță pentru societatea noastră, așa cum sunt, spre exemplu, cele din domeniul sănătății, din învățământ, din cel al apărării naționale sau din administrația publică locală, din domeniul artistic, domenii care devin astfel mult mai atractive și din perspectiva tinerilor absolvenți. Aș semnala pentru dezbaterea finală din Camera Deputaților importanța care trebuie acordată salariilor de început pentru a motiva tinerii absolvenți să opteze pentru slujbe și cariere în țară, în sistemul bugetar, cât și ierarhizarea încurajatoare a treptelor de salarizare în corelație cu vechimea și evoluția în cariera, argumente care ar conduce la rămânerea persoanelor competente în sistemul bugetar.

S-a acordat și se acordă în continuare o atenție deosebită perfecționării sistemului național de educație, din dorința de a ține pasul cu necesitățile sporite ale societății, în general și în mod special cu exigențele tot mai crescute ale pieței muncii. Este suficient să amintim aici nenumăratele modificări ale legislației care guvernează acest domeniu, toate impuse, în principal, de necesitatea formării unor competențe cât mai apropiate de necesitățile actuale ale angajatorilor, pe de o parte, dar și din dorința de a facilita accesul la educația de toate nivelurile pentru cât mai mulți dintre tinerii noștri.

Programul actual de Guvernare tratează problematica tineretului într-un capitol distinct, deosebit de important pentru dezvoltarea ulterioară a întregii noastre societăți. În sensul temei în discuție, acesta precizează clar: crearea de noi locuri de muncă, creșterea gradului de ocupare mai ales în rândul tinerilor, astfel încât aceștia să poată avea o viață profesională și personală împlinită, pot fi realizate numai printr-un învățământ ancorat în realitățile pieței muncii, care, pe lângă competențele profesionale, pune accent pe spiritul antreprenorial și competențele socio-emoționale, precum și prin promovarea învățării pe tot parcursul vieții.

Astfel, un proiect de lege vizează modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, în sensul reglementării domeniului învățământului dual ca parte importantă a sistemului național de învățământ.

Adresându-se absolvenților învățământului obligatoriu cu vârste de minimum 16 ani, învățământul profesional dual se desfășoară pe baza unui contract individual și partajează responsabilitatea pregătirii practice a viitorului absolvent între stat și operatorul economic, cel din urmă angajându-se să asigure pregătirea practică a cursantului, statul asumându-și responsabilitatea pregătirii teoretice a acestuia și acordarea unor facilități de natură fiscală entității economice care asigură practica productivă.

De asemenea, mai trebuie menționate în acest context, în sensul unor evoluții pozitive, două dintre proiectele de lege aflate în proces de dezbatere și adoptare la Parlamentul României, ambele de o importanță majoră pentru reconfigurarea tabloului învățământului autohton și a relației acestuia cu experiențele practice ale tinerilor în contextul activităților reale ale operatorilor economici. Unul dintre acestea vizează îmbunătățirea substanțială a Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, respectiv, a Legii nr.335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, în sensul cointeresării mai susținute a agenților economici ca potențiali formatori și angajatori ulteriori ai tinerilor absolvenți.

În capitolul „Șanse reale pentru tineri”, proiectul guvernamental propune implementarea programului “Garanția pentru Tineret”, cu un număr de aproximativ 400.000 de potențiali beneficiari cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani, propunând măsuri precum acordarea unei subvenții lunare, valabile pentru întreaga durată a stagiului, în cuantum de 250 de euro (1.125 de lei față de 300 de lei în prezent), pentru o perioadă de 1-3 ani, pentru angajatorii care organizează programe de ucenicie, respectiv, a unei subvenții lunare de 350 de euro (1.350 de lei față de 750 de lei la momentul actual) pentru angajatorii care organizează stagii de specializare destinate absolvenților învățământului superior pentru o perioadă de șase luni.

Cu ajutorul unor politici sectoriale atente, echilibrate și deci eficiente, putem spera în perspectiva unei dezvoltări economice capabile să absoarbă un număr cât mai mare dintre tinerii absolvenți, iar dificultățile actuale să fie depășite treptat prin convergenta tipurilor de masuri si programe specifice. Corelând tot mai mult planurile de școlarizare cu cerințele autentice existente pe piața muncii, apelând la instrumentele pe care programele de reconversie profesională le pun la dispoziție, dar mai ales, dezvoltând la cote optime sistemul de consiliere pentru carieră se pot obține rezultate bune, evitând eșecuri majore în acest domeniu.

Atenționarea mea subliniază faptul că trebuie să continue transformările la nivelul sistemului național de educație, acordând, spre exemplu, o importanță echilibrată tuturor formelor de învățământ și de pregătire profesională, capabile să răspundă tuturor exigențelor operatorilor economici. De un mare ajutor în acest sens poate fi, spre exemplu, revitalizarea învățământului postliceal, care poate deveni o oportunitate de pregătire pentru o ulterioară rută profesională nu numai pentru proaspeții absolvenți, ci și pentru populația adultă doritoare de a-și maximiza șansele de a pătrunde sau de a rămâne pe piața muncii contemporane, ale cărei realități avantajează din ce în ce mai mult forța de muncă flexibilă, multicalificată.

Foarte importantă este și susținerea din partea statului pentru programele de dezvoltare a spiritului antreprenorial. Este evident faptul că, după o jumătate de secol de economie etatistă, spiritul antreprenorial al cetățenilor români se află, încă, la cote destul de reduse, mulți dintre aceștia preferând, mai degrabă, statutul de angajat. În condițiile în care locurile de muncă sunt, încă, într-un număr insuficient, tinerii ar trebui orientați, încă din timpul școlii, către posibilitatea de a încerca să-și întemeieze propriile întreprinderi, să fie inventivi, proactivi, dezvoltând treptat un spirit antreprenorial, contribuind în acest mod atât la rezolvarea situației economice personale, cât și la crearea unor noi locuri de muncă. Pentru aceasta, este nevoie, însă, de o adaptare mai profundă atât a programelor de studiu, dar și a politicilor guvernamentale în domeniu.

Unul dintre programele guvernamentale extrem de atractive, gândite în ideea dezvoltării spiritului antreprenorial, este programul Start-Up Nation România care, deși nu impune condiții de vârstă, deschide oportunități și provocări importante spre generația tânără. Este un program care va crea 10.000 de noi IMM-uri anual, aducătoare a cel puțin tot atâtea noi locuri de muncă, va dezvolta sectoarele economice considerate a fi prioritare, va creștere gradul de competitivitate a mediului economic autohton atât pe piața internă, cât și pe cea internațională. Programul își propune, prin structura sa, să favorizeze dezvoltarea spiritului antreprenorial al tinerilor absolvenți, să ofere noi posibilități de acces pe piața muncii, inclusiv pentru persoanele defavorizate, să stimuleze spiritul inventiv și novator al solicitanților, industriile creative și tehnologiile avansate.

  În concluzie, demersurile întreprinse prin Programul de guvernare și prin primele etape parcurse de actuala echipă guvernamentală sunt importante și deschid un orizont de evoluție în politicile și măsurile eficiente din acest domeniu. Trebuie, însă, consecventa, continuitate, atenție lucidă și obiectivă la această speță delicată și complexă, diversificare, monitorizare și reglare pe traseu, deoarece obiectivele conținute în Programul de Guvernare sunt destul de ofertante în acest sens, deschizând poate pentru prima dată în ultimii ani, o șansă reală tinerilor români de a se realiza în plan social și profesional în propria lor țară.

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

Circumscripția electorală nr. 24

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus

%d blogeri au apreciat: