Școala românească

  Luna septembrie devine inevitabil un timp inaugural, marcând un nou început, o deschidere de ciclu educațional spre care cei maturi se îndreaptă cu nostalgie și învăluiți în amintirile anilor de școală, în timp ce, pentru cei tineri, se deschide un timp al visării, al speranței, al proiectelor de viitor. ???că „a preda bine înseamnă a deștepta îndoieli în sufletul elevului, a-l antrena întru disidență” (George Steiner).

Școala este și un timp al trăirii sau al rememorării, timp al emoției, al trecerii ființei prin cercurile concentrice ale anilor de școala – de la jocul și inocența copilăriei spre neliniștea și răzvrătirea adolescenței, până la cunoașterea de sine și descoperirea vocațiilor, a aptitudinilor, a drumului spre profesie, dar și instrumentul prin care dezvolți spiritul critic al tânărului, înveți ce înseamnă îndoiala, asumarea responsabilitatea sau implicarea socială.

Deși schimbările în educație sunt riscante și deseori excesive, asumând unele modele nepotrivite sistemului nostru de învățământ, nu trebuie să uităm faptul că școala românească se caracterizează prin spiritul teoretizant, studiul individual, consistența informației, cultul performanței solitare, o disociere între abordările teoretice și cele practice, modelul discursiv de predare, limitarea problematizării și a analizei critice. Pentru o formare completă și o integrare în spiritul european școala românească valorifică gândirea critică, pragmatismul, contextualizarea, digitalizarea și informatizarea a universului educațional și didactic, abordarea interculturală accentuată. Cartea albă a Comisiei privind viitorul Europei prezenta un mesaj clar si elocvent pentru vremurile politice si administrative în care trăim afirmând faptul că: sistemele eficace de educație și de formare sunt fundamentale pentru societăți echitabile, deschise și democratice, precum și pentru o creștere economică și o ocupare durabilă a forței de muncă.

Școala și educația românească, în întreg sensul ei, trebuie să deplaseze accentul de la informația cantitativă spre proces și învățare treptată, spre lucrul în echipă și activitate practică, spre știința de a căuta informații și explicații prin documentare și explorarea mediului virtual.

  O școală ideală, un sistem educațional perfect sunt repere greu de atins, dar dincolo de analizele critice, de viziuni diferite, de crizele succesive parcurse de sistemul educațional, se detașează numeroase aspecte pozitive, reușite de etapă, modificări legislative favorabile, reforme de diferite tipuri, forme de modernizare a demersurilor educaționale si corecții care au asigurat un traseu ascendent al învățământului românesc.

Astfel, învăţământul românesc, primar, gimnazial şi liceal/profesional/ postliceal, din 1989 şi până în prezent, poate să fie prezentat şi cu următoarele valenţe impresionante: 6.844.732 de absolvenţi ai învăţământului primar şi gimnazial, 7.006.612 de absolvenţi ai învăţământului secundar liceal/profesional, 600.627 de absolvenţi ai şcolilor postliceale, la care se adaugă un număr semnificativ de absolvenți ai învățământului superior de scurtă sau lungă durată.

În linii generale, în spațiul datelor exacte, noul an școlar prezintă următorul tablou: 19.709 este numărul total de instituții de învățământ preuniversitar, din care 6.722 în mediul urban și 12.987 în cel rural. Procesul educațional va fi susținut de un număr total de 211.029 de posturi didactice (138.643 pentru mediul urban și 72.386 pentru mediul rural) de ale căror servicii vor beneficia 1.826.682 de elevi – 894.502 fete și 932.180 băieți.

Din punctul de vedere al mediului de rezidență al elevilor, anul școlar 2017-2018 aduce în bănci, în mediul urban, un număr total de 1.168.288 de elevi, iar în mediul rural 658.394 de elevi. Cursurile clasei pregătitoare vor fi urmate de 165.000 de copii, iar în grădinițe vor fi aproximativ 400.000 de preșcolari.

  Valoarea învăţământului românesc a fost dată în acești ani de măsurile diverse aplicate, de evoluțiile treptate în căutarea unor formule moderne, potrivite de instruire și educare, dar şi de numeroasele programe sociale și educaționale utile și adecvate timpului respectiv, modele de bună practică pentru o anume etapă, programe pe care România le-a implementat ca măsuri ale administraţiei centrale pentru incluziunea socială a grupurilor aflate în situaţii sociale vulnerabile, precum: un cadru legal asigurat de Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, Programul ,,Şcoală după şcoală”, programele educaţionale de tip ,,A doua şansă’’, înfiinţarea Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională pe lângă inspectoratele şcolare, stabilirea statutului de inspector pentru minoritățile naționale, inclusiv pentru problematica diversă a rromilor, alocarea de locuri speciale pentru rromi în licee, şcoli, universități, în sensul unor necesare forme de discriminare pozitivă, programele ”Bani de liceu”, ”Bursa profesională”, ”Rechizite şcolare gratuite”, Programul ,,Euro 200” pentru achiziționarea unui calculator, decontarea cheltuielilor de transport, programele PHARE, programul ”Toţi în grădiniță, toţi în clasa I”, Programul Naţional de Educaţie Parentală ,,Educaţia aşa”.

Parlamentul României, împreună cu instituțiile de resort trebuie să contureze, nu doar verbal ci și faptic o direcție a învățământului românesc, o direcție naturală care să reprezinte vocea școlilor, opiniile deseori critice ale acestora, dar în special exemplele de buna practică. În acest sens, o nouă lege a educației, modernă și relevantă în actualitate, o abordare competentă a problemei bacalaureatului diferențiat, cu atenție pentru filiera tehnologică, revitalizarea învățământului profesional și tehnic prin aplicarea măsurilor deja legiferate în zona învățământului dual, stabilirea unui număr adecvat de psihologi și consilieri școlari, logopezi, profesori de sprijin, mediatori școlari – sunt măsuri și demersuri necesare ce se află în atenția Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, dar care au nevoie de sprijin, susținere, asumare, dincolo de limitările financiare sau de pozițiile politice conjuncturale.

  Anul școlar 2017-2018 este un început de nou drum, de zidire, de întemeiere sub semnul școlii, timp al întrebărilor și al răspunsurilor, dar este și un an de gratie, de vibrație istorică și patriotică prin apropierea de pragul centenarului, când întregul popor își va sărbători istoria, devenirea, împlinirile nației din care educația, şcoala, o strategie modernă de formare și dezvoltare profesională nu pot lipsi, pentru că „nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa” (Regele Ferdinand).

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

PREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,

ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus

%d blogeri au apreciat: