Școala românească – valori, împliniri, contraste

  Luna septembrie devine inevitabil un timp inaugural, marcând un nou început, o deschidere de ciclu educațional spre care cei maturi se îndreaptă cu nostalgie și învăluiți în amintirile anilor de școală, în timp ce, pentru cei tineri, se deschide un timp al visării, al speranței, al proiectelor de viitor. Dincolo de vârste și profesii, școala are pentru toți o pluralitate de sensuri, fiind, paradoxal, un metaforic timp și spațiu în aceeași măsură – un spațiu fundamental al devenirii umane, un univers al cunoașterii, al întâlnirii cu științele, cu istoria, cu literatura și alte forme de artă, univers al legităților, al explicațiilor logice și al certitudinilor. Pe linia contrastelor menționate, școala și cunoașterea dezvoltă, însă, și spiritul critic, bucuria interogațiilor, pentru că „a preda bine înseamnă a deștepta îndoieli în sufletul elevului, a-l antrena întru disidență” (George Steiner). Să-i învățăm, astfel, pe tineri ce înseamnă îndoiala, interogația, gândirea critică, asumarea responsabilă a unui rol social!

  Școala este și un timp al trăirii sau al rememorării, timp al emoției, al trecerii ființei prin cercurile concentrice ale anilor de școala – de la jocul și inocența copilăriei spre neliniștea și răzvrătirea adolescenței, până la cunoașterea de sine și descoperirea vocațiilor, a aptitudinilor, a drumului spre profesie.

Aceste definiții simbolice, bucuria reflecției și a gândului filosofic trebuie să fie dublate, însă, de atenția responsabilă a societății, de sprijinul și prețuirea pentru un domeniu social fundamental. Constatăm periodic această identificare a întregii societăți cu lumea școlii, a educației, pentru că lumea și viața, în complexitatea lor postmodernă, sunt „școli ale cunoașterii și devenirii”, cu atât mai mult etapele concrete de studiu și învățare, de început al ființei prin parcurgerea anilor de școală trebuie să devină obiectul preocupării politice și zona de aplicare a unor strategii guvernamentale coerente și avizate. Deși schimbările în educație sunt riscante și deseori excesive, asumând unele modele nepotrivite sistemului nostru de învățământ, nu putem uita faptul că elevii noștri se pregătesc pentru societatea de mâine, pentru o lume a evoluțiilor științifice și a noilor tehnologii, pentru o economie globalizată. De aceea valorile și traseele tradiționale specifice școlii românești, între care menționam spiritul teoretizant, studiul individual, consistența informației, cultul performanței solitare, o disociere între abordările teoretice și cele practice, modelul discursiv de predare, limitarea problematizării și a analizei critice au nevoie de complementul european – gândire critică, pragmatism, contextualizare, digitalizare și informatizare a universului educațional și didactic, abordare interculturală accentuată. Poate prin școală și educație trebuie să explicăm mai mult lumea reală, naturală, să deplasăm accentul de la informația cantitativă spre proces și învățare treptată, spre lucrul în echipă și activitate practică, spre știința de a căuta informații și explicații prin documentare și explorarea mediului virtual.

Dincolo de analizele critice, de viziuni diferite, de crizele succesive parcurse de sistemul educațional, se detașează numeroase aspecte pozitive, reușite de etapă, modificări legislative favorabile, reforme de diferite tipuri, forme de modernizare a demersurilor educaționale. O școală ideală, un sistem educațional perfect sunt repere greu de atins, dar corecțiile și succesele secvențiale pot asigura un traseu ascendent al învățământului românesc.

Astfel, învăţământul românesc, primar, gimnazial şi liceal/profesional/ postliceal, din 1989 şi până în prezent, poate să fie prezentat şi cu următoarele valenţe impresionante: 6.844.732 de absolvenţi ai învăţământului primar şi gimnazial, 7.006.612 de absolvenţi ai învăţământului secundar liceal/profesional, 600.627 de absolvenţi ai şcolilor postliceale, la care se adaugă un număr semnificativ de absolvenți ai învățământului superior de scurtă sau lungă durată.

În linii generale, în spațiul datelor exacte, noul an școlar prezintă următorul tablou: 19.709 este numărul total de instituții de învățământ preuniversitar, din care 6.722 în mediul urban și 12.987 în cel rural. Procesul educațional va fi susținut de un număr total de 211.029 de posturi didactice (138.643 pentru mediul urban și 72.386 pentru mediul rural) de ale căror servicii vor beneficia 1.826.682 de elevi – 894.502 fete și 932.180 băieți. (Sursa: www.edu.ro)

Din punctul de vedere al mediului de rezidență al elevilor, anul școlar 2017-2018 aduce în bănci, în mediul urban, un număr total de 1.168.288 de elevi, iar în mediul rural 658.394 de elevi. Cursurile clasei pregătitoare vor fi urmate de 165.000 de copii, iar în grădinițe vor fi aproximativ 400.000 de preșcolari.

  Valoarea învăţământului românesc a fost dată în acești ani de măsurile diverse aplicate, de evoluțiile treptate în căutarea unor formule moderne, potrivite de instruire și educare, dar şi de numeroasele programe sociale și educaționale utile și adecvate timpului respectiv, modele de bună practică pentru o anume etapă, programe pe care România le-a implementat ca măsuri ale administraţiei centrale pentru incluziunea socială a grupurilor aflate în situaţii sociale vulnerabile, precum: un cadru legal asigurat de Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, Programul ,,Şcoală după şcoală”, programele educaţionale de tip ,,A doua şansă’’, înfiinţarea Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională pe lângă inspectoratele şcolare, stabilirea statutului de inspector pentru minoritățile naționale, inclusiv pentru problematica diversă a rromilor, alocarea de locuri speciale pentru rromi în licee, şcoli, universități, în sensul unor necesare forme de discriminare pozitivă, programele ”Bani de liceu”, ”Bursa profesională”, ”Rechizite şcolare gratuite”, Programul ,,Euro 200” pentru achiziționarea unui calculator, decontarea cheltuielilor de transport, programele PHARE, programul ”Toţi în grădiniță, toţi în clasa 1”, Programul Naţional de Educaţie Parentală ,,Educaţia aşa”.

În continuarea programelor amintite, Ministerul Educației Naționale și, implicit, Guvernul României trebuie să finalizeze pilotarea programului de acordare a unui suport alimentar pentru preşcolarii şi elevii din 50 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat și să contureze modelul de aplicare generalizată a acestuia, să urgenteze realizarea metodologiei pentru Programul Școala după școală/ School after School, formă esențială de evitare a abandonului școlar și de intervenție educațională pentru remedierea rezultatelor sau pentru realizarea progresului școlar, în sensul unor abordări individualizate.

În Cartea albă a Comisiei privind viitorul Europei este prezentat ca mesaj central faptul că sistemele eficace de educație și de formare sunt fundamentale pentru societăți echitabile, deschise și democratice, precum și pentru o creștere economică și o ocupare durabilă a forței de muncă. Educația reprezintă punctul de plecare pentru o carieră profesională de succes și cea mai bună protecție împotriva șomajului și a sărăciei. Educația favorizează dezvoltarea personală și pune bazele unei cetățenii active. Educația de bună calitate stimulează cercetarea și dezvoltarea, inovarea și competitivitatea. Toate acestea sunt concluziile inițiativelor europene din ultimii ani, Comisia Europeană subliniind faptul că educația și competențele sunt o prioritate pentru cooperarea europeană.

  Parlamentul României trebuie să fie şi mai mult instituția receptivă la vocea școlii, la opiniile deseori critice despre aspecte ale sistemului educațional, completând legislativ, dar și conceptual conturul și substanța unei educații de calitate, orientată spre pragmatismul vieții concrete, spre formarea unor absolvenți cu reale competențe de cunoaștere, de comunicare și de adaptare la o societate dinamică și deseori contrastantă. În acest sens, o nouă lege a educației, modernă și relevantă în actualitate, o abordare competentă a problemei bacalaureatului diferențiat, cu atenție pentru filiera tehnologică, revitalizarea învățământului profesional și tehnic prin aplicarea măsurilor deja legiferate în zona învățământului dual, stabilirea unui număr adecvat de psihologi și consilieri școlari, logopezi, profesori de sprijin, mediatori școlari – sunt măsuri și demersuri necesare ce se află în atenția Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, dar care au nevoie de sprijin, susținere, asumare, dincolo de limitările financiare sau de pozițiile politice conjuncturale.

 Anul școlar 2017-2018 este un început de nou drum, de zidire, de întemeiere sub semnul școlii, timp al întrebărilor și al răspunsurilor, dar este și un an de gratie, de vibrație istorică și patriotică prin apropierea de pragul centenarului, când întregul popor își va sărbători istoria, devenirea, împlinirile nației din care educația, şcoala, o strategie modernă de formare și dezvoltare profesională nu pot lipsi, pentru că „nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa” (Regele Ferdinand).

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

PREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,

ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus

%d blogeri au apreciat: