Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei – moment de celebrare divină și de întoarcere spre valorile sacralității

 

 

„Adevărata sfințenie constă în a face voia Domnului cu un zâmbet pe față.”

 (Maica Tereza)

            În fiecare an, la data de 30 noiembrie, creștinii ortodocși de pretutindeni îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă „viteaz” sau „bărbătesc”), sărbătoare de mare însemnătate creștină care împletește sensuri mitice, creștine și precreștine, tradiții, obiceiuri, dar și superstiții.

            Sfântul Apostol Andrei a fost primul care a urmat calea sacrificiului și a credinței desăvârșite în Iisus Hristos, de aceea este numit și „Cel dintâi chemat”. Vocația mesianică, această dorință puternică de a-l urma pe Hristos se conturează în momentul în care, la botezul lui Iisus în apa Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul rostește cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (Ioan 1, 29) Tot el este cel care a predicat Evanghelia în Asia Mică, apoi în ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră, pe meleagurile geto-dace, pe teritoriul Dobrogei, de aceea este considerat și venerat drept creștinător al poporului român, denumit simbolic „ocrotitorul românilor”. Sunt sugestive, în acest sens, cuvintele Părintelui Cleopa: „Sfântul Apostol Andrei ne-a creștinat și a săvârșit prima Sfântă Liturghie pe pământul României. El ne-a eliberat de demoni și de patimi și ne-a unit cu Hristos prin jertfă şi Liturghie. El ne-a învățat cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune şi prin iubire.”

            Din anul 1995, Biserica Ortodoxă a proclamat această dată drept zi de sărbătoare a Sfântului Apostol Andrei, marcată în calendarul ortodox bisericesc cu semnul crucii roșii, iar în anul 1997 Apostolul a primit denumirea de „Ocrotitorul României”. De aceea, 30 noiembrie a fost declarată, din acel moment, sărbătoare creștină națională, iar din anul 2012 data menționată reprezintă o sărbătoare legală și, în acest sens, conform Codului Muncii, în această zi nu se lucrează pentru a oferi creștinilor timpul necesar și răgazul de a participa la slujba dedicată acestui moment. Ceremonia este emoționantă și de vibrație sacră profundă, preoții dau citire Acatistului Sfântului Andrei, dar și a altor „citiri” sugestive, aducând rugăciuni, intonând cântări deosebite.

            La un alt nivel ritualic, al practicilor mitico-magice, sărbătoarea este marcată de multiple obiceiuri, tradiții populare și superstiții de sorginte precreștină – activități cu o încărcătură simbolică arhaică și cu semnificații aparte. Printre cele mai cunoscute credințe, practici magice și obiceiuri, reflectate și în folclorul românilor, menționăm:

  • Se spune că în ajunul sărbătorii „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Strigoii reprezentând spiritele celor morți care, din diferite motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo şi care devin periculoase, distrugătoare, fiind vestitoare de calamităţi, boli şi nefericire. De aceea, în unele locuințe se vor regăsi cununi de usturoi la geamuri, porți și uși sau se practică ungerea acestora cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele. 
  • Tot în ajunul sărbătorii, românii de pretutindeni pun într-un vas cu apă crenguțe de vișin până la Crăciun, interpretând înflorirea acestora drept semn al bogăției în viitorul an.
  • Fetele tinere care doresc să-și afle ursitul pun sub pernă busuioc sfințit, iar bărbatul care le va apărea în vis în acea seară se spune că le este cel sortit. Tot în acest sens, o practică arhaică, mai puțin folosită, constă în „făcutul cu ulcica”, iar în acest caz se folosește un vas nou de lut, cărbuni încinși și se rostesc incantații magice.
  • O superstiție întâlnită în acest context este cea legată de semnele vremii din noaptea Sfântului Andrei, semne care pot prevesti modul în care se va desfășura anotimpul iernii. Prin urmare, dacă cerul este senin și afară se simte un aer cald, se spune că va urma o iarnă ușoară. În schimb, dacă cerul este întunecat, cu lună plină, iar afară ninge sau plouă, reprezintă un semn că iarna ce va urma va fi una geroasă.

 

            Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei are o importanță deosebită în spațiul românesc prin corolarul de semnificații complexe, prin reverberația valorilor sacre perene pe care le aduce cu sine. În contextul epidemiologic actual, în care schimbarea de paradigmă socială ne impune restricții de manifestare a activităților de orice fel, este vitală păstrarea valorilor sacralității și găsirea unor soluții de echilibru între rezerva și prudența medicală, pe de o parte, și valorizarea unor astfel de momente în cheie simbolică și sacră. Este firesc să păstrăm ritualuri și tradiții care ne definesc spiritualitatea și credința străveche, să nu lăsăm să se piardă esența creștină a acestor momente deosebite de celebrare și să dăm dovadă, în continuare, de asumare și interiorizare a unui creștinism autentic, pentru că, în fond, „acela este cu adevărat liber, care trăiește pentru Hristos.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

            În zi de sărbătoare sfântă, un gând bun și urări de bine românilor creștini de pretutindeni care poartă numele de Andrei sau Andreea, în diverse forme și derivate! Vă doresc ani mulți, roditori și fericiți, iar sfântul al cărui nume îl purtați să vă ocrotească în fiecare zi, să vă aducă liniște și pace sufletească, după cum sperăm ca  binecuvântarea sacră să ne însoțească pe toți în lumile profane pe care, inevitabil, le parcurgem…

 

 

BIROUL DE PRESĂ

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

VICEPREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,

ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus