Profesorii. Roluri, modele, responsabilități

 

  În complexitatea sistemului educațional, în istoria și devenirea unei nații, profesorii reprezintă modele și repere, profesii cu har și predestinare, cei care modelează conturul personalității umane, orientează copiii și tinerii în labirintul cunoașterii, al înțelegerii lumii, dar și spre înțelegerea de sine.

A fi profesor înseamnă certitudinea și neliniștea că ai ales o profesie complexă, ca vei parcurge un traseu cognitiv de-a lungul întregii activități, dar și că ai puterea de a dărui, de a trăi sub zodia unor aspirații înalte, de a căuta soluții care se află între artă și știința, între vocație și cunoaștere, între raționalitate și intuiție.

În acest interesant și contradictoriu secol XXI, activitatea didactică presupune pentru profesori o dimensiune de cunoaștere și dobândire de competențe științifice, de strictă specialitate, dar și o dimensiune pedagogică și psihologică prin care tânărul profesor pătrunde și se acomodează în lumea școlii, a facultății, cu gestionarea unor activități diverse – de natură profesională, dar și din sfera umanului, în general.

A proiecta o activitate curriculară, a concepe strategii didactice, teste, proiecte, itemi relevanți, a completa și armoniza domeniul formal de cunoaștere și învățare cu cel nonformal de modelare a personalității, a cunoaște și a înțelege natura umană, vârste, dificultăți de relaționare, de comunicare sunt doar câteva ipostaze parcurse de orice profesor.

  Declarația mea nu este doar o pledoarie pentru noblețea și semnificația majoră a profesiei, o formă de laudatio la sfârșit de an școlar sau universitar, ci și un semnal spre clasa politică, spre guvernanți asupra responsabilității de a asigura cu multă consecvență prestigiul și respectul meritat de profesori, o salarizare corectă și decentă a acestora, modalități de selecție și evoluție în carieră care să stimuleze dorința de studiu, de perfecționare, competiția și, implicit, atingerea, prin efecte și demersuri profesionale adecvate, a nivelului maxim de performanță a elevilor și studenților.

Remarcăm în continuare o finanțare insuficientă, complicată la acest moment, și de absența unor proiecte cu finanțare externă care să echilibreze zonele de deficit financiar, întârzieri în deciziile de reconfigurare curriculară, absența unor idei și proiecte legislative care să fie exprimate și lansate în dezbatere de Ministerul Educației Naționale.

Strategiile educaționale pe care le așteptăm trebuie să vizeze în mod concret și coerent realizarea unui echilibru între activităţile curriculare şi extracurriculare, în sensul permanentizării unor bune practici educaţionale, sociale şi comunicaţionale, compatibile cu idealurile unei societăţi democratice, europene, ale cărei finalităţi urmăresc: lărgirea orizontului informațional, de cunoaștere al elevilor, formarea capacităţii tinerilor de a reflecta asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme; valorizarea experienţei personale; dezvoltarea competenţelor esenţiale pentru reuşita profesională şi socială (comunicare, psihorelaţionare, gândire critică, lucru în echipă).

Vorbim de mult timp de necesitatea unei formări inițiale mai solide, în sensul unei practici pedagogice eficiente, de nevoia unui masterat didactic sau de introducerea unui an de mentorat, de pregătire a tinerilor profesori alături de specialiști cu experiență, adevărați mentori pentru o carieră complexă. Există în mod firesc o distanță semnificativă între conținuturile științifice predate în spațiul academic și modalitățile specifice de reconfigurare, adaptare, filtrare a informațiilor în raport cu nivelul de vârstă și înțelegere în context liceal sau gimnazial. În acest sens considerăm urgente demersurile de reconcepere, în spiritul timpului actual, a formării inițiale a cadrelor didactice și a perioadei de stagiu, de debut în profesie.

  De altfel devine axiomatică necesitatea unui mentor care va fi o călăuză prin labirintul profesiei, care transmite idei, experiențe, sugestii într-un subtil proces de inițiere spre o posibilă desăvârșire profesională. Formarea inițială, etapa academică a pregătirii noastre se împlinește prin această nouă relație profesională între profesorul debutant/ student/ începător și mentorul/ maestrul/ profesorul experimentat care va lumina un drum al înțelegerii meseriei de profesor activ, de practician la catedră. Există diferențe majore și ezitări tulburătoare între ceea ce știi și ceea ce trebuie să transmiți, să restructurezi adaptând în procesul didactic, pentru diferite secvențe temporale, vârste, clase, colective sau grupuri de elevi sau studenți. Sunt procese de reflecție, de analiză și sinteză, de autoanaliză, de înțelegere a contextelor educaționale extrem de diverse, sunt interogații ce par fără răspuns în absenta unui spirit lucid, trecut deja prin etape similare și care poate facilita selecția, înțelegerea, coborârea din lumea cunoașterii pure și abstracte în lumea concretă și ludică a copilului sau în lumea tumultoasă și răzvrătită a adolescentului, dar și în universul nuanțat și complex al studentului.

În același sens al prestigiului și ierarhizării corecte, credem că stabilirea unor coeficienți rezonabili în grila de salarizare propusă de actualul proiect legislativ al Legii cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (PLx 209/2017), aflat pe agenda Parlamentului, trebuie să confere demnitatea și recunoașterea evidențiate clar în Programul de Guvernare. Din păcate, dacă potrivit Legii nr. 284/2010 salariul de bază maxim la care putea ajunge un profesor cu studii superioare din învățământul preuniversitar era corespondentul coeficientului 5,36 pe o scară de la 1 la 15, în proiectul legii de salarizare unitară, coeficientul maxim este de 2,76, pe o scară de la 1 la 12.

Totuși, proiectul de lege menționat reglementează creșterea salariilor din învățământ cu 50% din anul următor, conform propunerilor din Programul de Guvernare, asigurând în același timp și alte etape de creștere în perioada 2018-2022.

Rămâne un subiect de reflecție analiza comparativă cu alte categorii de bugetari. Dacă profesorul cu studii superioare de lungă durată și gradul didactic I, cu vechime în învățământ de peste 25 de ani, va avea coeficientul de 2,21, ceea ce reprezintă maximul pe grilă, observăm că un medic primar din unitățile clinice are un coeficient de 5,00, iar medicul rezident anul I are 2,28. În același timp, un judecător cu grad ICCJ, cu peste 20 de ani vechime, are un coeficient de 10,50, iar un procuror cu grad ICCJ, cu peste 20 de ani vechime, are coeficientul 10,00.

  Chiar dacă efortul bugetar este mare, chiar dacă sunt peste 237.000 de cadre didactice (237.443 în anul școlar 2015-2016 – din care 210.494 în învățământul preuniversitar, în scădere față de anii școlari anteriori; în 2013-2014 erau 248.000), o politică salarială corectă acordă importanța și valorizarea unei profesii prin liniile de evoluție stabilite. Dincolo de presiunea și retorica sindicatelor trebuie să primeze cu siguranță o analiză lucidă și rațională a posibilităților, trebuie să recunoaștem aspectele pozitive, indiscutabile ale proiectului legislativ, precum creșterile salariale, echilibrarea domeniilor și a salarizării funcțiilor/posturilor similare, acordarea sporului de stres neuropsihic, a voucherelor de vacanță, a unor norme de hrană etc. Dar trebuie să reușim, în timp, și o corelație decentă între profesiile care asigură sănătatea cetățenilor, pe de o parte, și cele care desăvârșesc educația, formarea, pregătirea profesională, “sănătatea morală și civică”, pe de altă parte.

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

Circumscripția electorală nr. 24

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus

%d blogeri au apreciat: