Festivalul Național de Teatru 2020 – destinul teatrului românesc în „vreme de pandemie”

 

 

„Viața trebuie trăită asemeni unei piese de teatru.” (Platon)

 

Festivalul Naţional de Teatru (FNT), eveniment mult așteptat de iubitorii de cultură și de frumos artistic, a ajuns la ediția cu numărul 30 și se va desfășura în perioada 22-29 noiembrie. În contextul pandemic actual, sălile de teatru din toată țara au fost închise, din nefericire, astfel încât ediția de anul acesta va fi susținută exclusiv în mediul online, conform anunțului oficial al Uniunii Teatrale din România, UNITER. Aproximativ 50 de spectacole vor putea fi urmărite pe internet, pe platforma festivalului (fnt.ro), unde vor avea loc și dezbateri, colocvii, o expoziție virtuală de fotografie de teatru în spațiu 3D, precum și prima transmisiune live 360 de grade a unui spectacol-lectură.  

         Subliniind discrepanțele majore dintre ediția de anul acesta a festivalului și cele anterioare, criticii de teatru, care asigură direcția artistică din acest an, Ludmila Patlanjoglu, Maria Zărnescu şi Călin Ciobotari situează evenimentul sub semnul unei „altfel” de perspective asupra spectacolului dramatic tradițional, precizând: „Ediția din 2020 a Festivalului Național de Teatru nu seamănă cu nicio alta de până acum. Ea este altfel pentru că noi suntem altfel. Viețile noastre, privirile noastre, chipurile noastre, mișcările noastre, îngândurările, fericirile şi nefericirile noastre sunt altfel. Pe parcursul a mai puțin de un an, relația cu celălalt, relația cu noi înșine, relația cu ceea ce este dincolo şi dincoace de om – toate au devenit altfel. În mijlocul acestor nesfârșite transformări, arta, modul de crea şi de a percepe actul artistic nu pot fi, la rândul lor, decât…altfel.”

Consecințele situației epidemiologice sunt resimțite, în continuare, în toate domeniile culturale, teatrul fiind, de asemenea, afectat profund. În acest context, lipsa reprezentațiilor scenice reflectă o realitate poate prea puțin conștientizată de gândirea colectivă – teatrul are un rol esențial în formarea „caracterului social” al ființei umane, în completarea dimensiunii culturale și spirituale a individului. Astfel, latura recreativă a manifestării teatrale este dublată de menirea sa educativă; teatrul nu reprezintă doar delectare estetică, o formă de evadare din universul cotidian, ci și o modalitate prin care receptorul dobândește o surprinzătoare capacitate de percepere, de înțelegere și observare a lumii, o modalitate subtilă de explorare a abstracțiilor, a simbolurilor, a spațiului de rezonanță a semnului artistic.

Teatrul actual este un fenomen fascinant, privit în dimensiunea sa spectaculară, acesta se află într-o permanentă schimbare și reconstrucție. Numeroase forme moderne de manifestare se deschid spre teatrul mitic, absurd sau poematic, spre estomparea granițelor dintre epic, liric și dramatic, astfel încât descoperim treptat comedia tragică, teatrul parabolic, forme de împletire între comic, tragic și burlesc, până la experimentele postmoderne de dizolvare a subiectului și deconstrucție a personajului. Cu toate acestea, actul teatral contemporan urmează deseori modelul de bază, teoretizat de maeștrii antici – oferă tipare pentru situații complexe de viață, ilustrează realități sociale unice, în nuanțe comice sau dramatice, cu poveste și mesaj, determinând în sufletele spectatorilor profunde emoții, acele sentimente contrastante pe care vechii greci le atribuiau stării de katharsis.

Să nu uităm că, teatrul oferă, prin multitudinea posibilităților de interpretare, serii infinite de realități, percepute subiectiv de fiecare spectator în parte, determinându-l pe receptor să împărtășească viziunea schopenhauriană și să afirme „Lumea este reprezentarea mea!” (“Die Welt ist meine Vorstellung!”). De aceea, în mod firesc, așteptăm cu interes montări inedite, experiențe teatrale și viziuni regizorale semnificative în contextul unei ediții atipice, marcate de dificultăți și provocări grave.

Acum, mai mult decât oricând, conștientizăm importanța teatrului și vedem cât ne lipsește spectacolul de teatru, în sensul experiențelor culturale consacrate. Și așteptăm firesc măsuri și strategii eficiente pentru ca instituția teatrului să depășească actuala criză ce durează de prea mult timp… În acest sens, interogațiile și comentariul criticului de teatru Octavian Saiu rămân o temă de reflecție: „Ce se întâmplă cu teatrul? Ce se va întâmpla cu el după ce urgia de acum va trece, atunci când va trece? Cât mai putem rezista – împreună şi separat – unei crize care ne-a dat peste cap modul de a fi, nu doar programul de lucru sau planurile pentru un spectacol, o stagiune, un festival? Neliniști fără răspuns ori cu prea multe răspunsuri, astfel de întrebări ne bântuie pe toți cei legați de arta scenei într-o ipostază sau alta. Avem nevoie de ele, iar obligația morală a fiecăruia e să nu încetăm să ni le adresăm, într-o perioadă când existența noastră şi a teatrului pe care îl iubim este amenințată din toate direcțiile.”

BIROUL DE PRESĂ

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

VICEPREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,

ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus