Evaluări și examene în sistemul educațional

Confetință Unicef  Prof. dr. Camelia Gavrilă, președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, a participat ieri, 03 mai 2017, la evenimentul de lansare a studiului UNICEF ”Evaluările și examinările în sistemul de educație din România”, realizat în parteneriat cu Guvernul României – Ministerul Educației Naționale și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), ce a avut loc la Palatul Victoria.

La eveniment au participat domnul prof. univ. dr. Pavel Năstase, Ministerul Educației Naționale, doamna Afshan Khan, director regional UNICEF, Biroul Regional pentru Europa Centrală și de Est și Comunitatea Statelor Independente, domnul Andreas Schleicher, director, Direcția de Educație și Aptitudini a OCDE, domnul Denis Crowley, Comisia Europeană, doamna Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF în România, reprezentanți ai autorităților centrale, ai Consiliului Național al Elevilor și ai mass-media.

Raportul UNICEF a reliefat faptul că sistemul de învăţământ din România a înregistrat progrese semnificative în ultimele decenii, consolidându-şi instituţiile şi îmbunătăţind rezultatele învăţării la nivelul elevilor.

  România are numeroase practici pozitive la nivelul evaluării şi examinării și implementează, în prezent, un nou curriculum ambiţios, orientat spre învăţarea centrată pe elevi şi dezvoltarea competenţelor cheie. Cu toate că sistemul oferă unora dintre elevi şansa de a excela, sunt și mulți care nu stăpânesc suficient competenţele de bază şi aproape o cincime renunţă la şcoală înainte de a absolvi învăţământul liceal. În același timp, plasarea unui accent predominant pe rezultatele examenelor naţionale şi mai puţin pe auto-reflecţie şi dezvoltare în contextul evaluării unităţilor şcolare, a elevilor sau a personalului didactic împiedică evoluţia acestor aspecte pozitive şi încurajarea schimbărilor sistemice, dar și de atitudinea personală de care România are nevoie.

De aceea, România trebuie să perfecteze standardele de învăţare ale curriculumului şi să încurajeze schimbările de la nivelul procesului de învăţare/ predare/evaluare la care aspiră noul curriculum. Standardele de învăţare ar trebui formulate mai clar şi însoţite de exemple de lucrări de nivele și valori diferite, astfel încât profesorii să poată aprecia nivelul de învăţare și să evalueze mai avizat. Având în vedere consecinţele negative ale actualelor examinări naţionale asupra învăţării, motivaţiei şi evoluţiei elevilor, este importantă creşterea calităţii acestor activități didactice. Studiul semnalează, ca o prioritate semnificativă, îmbunătăţirea calității şi imparţialitatea evaluării naţionale pentru clasa a VIII-a, ţinând cont de miza importantă a acesteia pentru studiile viitoare ale elevilor. România va trebui să revizuiască atât parcursurile şcolare, cât şi certificarea de la nivelul învăţământului secundar, luând în considerare inclusiv posibilitatea suspendării evaluării naţionale pentru clasa a VIII-a.

În contextul discuțiilor asupra analizei sistemului românesc de evaluare și examinare în învățământ, doamna deputat Camelia Gavrilă a precizat faptul că ”o rețetă universală în educație nu există. Nu se pot transpune întru-totul modelele de bună practică din alte sisteme. Educația ține de o paradigmă culturală, de matricea spirituală și pedagogică a unui popor și atunci trebuie să se adapteze ceea ce este modern, interesant și provocator în domeniul practicii educaționale, să se preia critic ceea ce ține de evoluția timpului, cu raportare la elementele fundamentale ale școlii romanești și la valorile tradiționale. Aș fi dorit să aud și cuvintele continuitate și valorificarea bunelor practici, pentru că noi, practicienii din educație, cunoaștem dificultățile sistemului, imperfecțiunile, principiile și valorile educației românești, dar și reușitele și paradoxurile acesteia.

Există contraste numeroase, diferențele între urban și rural sunt dureroase și strategia de intervenție a ministerului educației și a politicilor educaționale trebuie să se orienteze urgent spre mediul rural și spre învățământul tehnologic și profesional. Aici măsurile, inclusiv în spațiul evaluărilor de diferite forme, trebuie să fie consistente. Sunt de acord că este nevoie de examene mai lejere și suportabile la anumite nivele de vârstă, fără stresul psihologic actual, dar într-o societate competițională, care înseamnă concurs, cunoaștere, dezvoltare tehnologică amețitoare, nu cred că ar fi în favoarea elevilor, a studenților să minimalizăm rolul examenelor, al evaluărilor, al competițiilor.

Demersurile pedagogice trebuie să coreleze activitățile orientate spre performanță, la nivel de excelență și studiu consistent, cu încercarea de a asigura accesul tuturor elevilor la o învățare treptată și plăcută, la înțelegere și bucuria cunoașterii, ridicând nivelul întregului colectiv al clasei. Trebuie să conturăm politici aplicate, practici educaționale diversificate, focalizate, deci o armonie a demersurilor, pentru a acoperi totalitatea situațiilor educaționale. Ca profesor, nu consider că este bine să coborâm ștacheta, ci ar fi mai util să se intervină în sensul ridicării nivelului elevilor care nu performează.

Inspectoratele școlare, prin inspectorii lor, sunt instituții importante de consiliere și evaluare a procesului didactic de predare-învățare-evaluare, ce pot susține și consilia spre abordări pedagogice nuanțate, adaptate fiecărui elev sau colectiv. Inspectorii, în primele interferențe cu instituțiile verificate, cu școlile și cu profesorii, se orientează spre consiliere și sprijinire a profesorilor, mai ales a celor debutanți, spre recomandări, oferind modele de proiecte didactice și proiectare curriculară, de evaluare didactică. Abia apoi urmează inspecțiile, evaluările cadrelor didactice și calificativele. Nicăieri inspectorii nu sunt foarte populari, dar inspecția este vitală pentru sistem, este un rău necesar, în sens metaforic, pentru că oferă un feed-back sistemului, instituției și permite reacția, corectarea și reconfigurarea demersurilor.

  În concluzie, apreciez validitatea analizelor, a unor comentarii și diagnoze propuse de acest studiu, fiind utile aspectele comparative. Este o viziune obiectivă și detașată de sistem a echipei externe de cercetare, sunt relevante instrumentele de investigare și analiză, se subliniază dificultățile sistemului din perspectiva evaluărilor de diferite tipuri. Totuși, trebuie să le așezăm într-un context, să nu amplificăm constatările negative, folosind doar anumite aspecte deficitare. Nu trebuie să generalizăm conceptul de analfabetism funcțional, în care eu cred doar parțial ca fenomen de amploare. Mai degrabă, consider că există un clivaj între modul în care se predă la clasă în România, prin tipul de curriculum existent, pe de o parte, și modul în care se fac evaluările la nivel internațional, mai mult transcurricular, interdisciplinar, în special pe latura practic-aplicativă. Cu certitudine o regândire atentă și avizată, cu măsură și echilibru a sistemului de evaluare, dar și a elementelor de curriculum în școala românească, va produce efecte pedagogice semnificative.”

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

PREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,

ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus

%d blogeri au apreciat: