Cultură, manifestări artistice, instituții culturale – riscuri și provocări majore în timp de pandemie

 

„Pentru a ne păstra cultura, trebuie să continuăm să o creăm.” Johan Huizinga

        

         Deși al doilea val al pandemiei era previzibil și anticipat de către medici, guvernanții „au fost luați prin surprindere” și de data aceasta, nefiind pregătiți cu strategii și demersuri adecvate, care să ajute cetățenii să-și continue viața socială, economică sau profesională sub semnul normalității. În continuare se iau măsuri hazardate, nepotrivite, fără argumente solide, pe fondul contextului dificil pe care îl traversăm și, în acest sens, amintim cu îngrijorare suspendarea activităților culturale, artistice, închiderea instituțiilor din acest domeniu.

         Se pare că, în opinia guvernului PNL, cultura s-ar afla într-un plan secund, fiind considerată „o victimă colaterală” a situației epidemiologie, de fapt – o victimă a deciziilor eronate luate chiar de guvernanți. Aceștia afirmă faptul că „nu sectorul cultural a contribuit la înrăutățirea acestor cifre, din punct de vedere epidemiologic”, conform unor declarații făcute de ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, dar, cu toate acestea, domeniul cultural a fost și este în continuare unul dintre cele mai grav afectate sectoare de activitate.

         După cum se știe, pandemia s-a instaurat de câteva luni, prin urmare a existat timp suficient pentru măsuri clare prin care să se prevină astfel de decizii „dramatice”, iar soluțiile identificate ar fi trebuit să susțină măcar parțial instituțiile artistice. Guvernarea actuală, însă, a fost mai preocupată de alte activități, unele controversate, de factură ilicită, repetând aceleași scenarii, în absența unor strategii coerente și a unor intervenții competente. În continuare nu sunt soluții, nu există rezultate benefice, nu se acordă atenția necesară pentru salvarea unor domenii vulnerabile, dar cu o însemnătate deosebită pentru societate.

         Trebuie să semnalăm faptul că finanțările în sectoarele culturale erau reduse și în perioada anterioară pandemiei, că analizele și evaluările statistice subliniau consumul cultural redus în România, cu atât mai mult criza culturală s-a adâncit odată cu acest grav context epidemiologic, motiv pentru care domeniul trebuie tratat cu maximă responsabilitate. Criza culturală afectează atât instituțiile publice din domeniu, cât și pe cele private sau pe artiștii independenți, iar riscurile sunt percepute de public, de instituții și manageri culturali, de artiști. Nu trebuie să uităm că existența noastră are mai multe paliere de evoluție și împlinire, iar partea de receptivitate culturală înseamnă un nivel superior de ființare. Spectacolele de teatru, concertele, filmele, vizitarea unor muzee, a unor expoziții, participarea la festivaluri sunt activități care conferă satisfacții estetice, bucurii spirituale, împlinind existența noastră și nevoia de cultură.

         Trebuie avut în vedere faptul că multe instituții de cultură reușesc totuși să găsească soluții, să se reinventeze și să propună variante, produse culturale pentru comunicarea online, dar dificultățile sunt majore. De asemenea, instituțiile culturale „supraviețuiesc”, în general, din resursele financiare ce rezultă, în mod deosebit, din achiziția de bilete de către turiști, vizitatori, din spectacole, din organizarea de concerte și evenimente artistice, deci oprirea activităților de acest fel conduce, inevitabil, la crize financiare, la stagnare calitativă, la riscul șomajului. O soluție pertinentă și adaptată vremurilor actuale, constă în transpunerea inițiativelor culturale, artistice în format online, dar și în menținerea activităților acestora în parametrii relativ normali, cu condiția să existe preocuparea pentru conținutul cultural, pentru standardele artistice și adaptarea la diferitele categorii de public. Altfel riscăm închiderea definitivă a instituțiilor culturale și, în final, pierderea unor valori, a unor activități cu o bogăție profundă în plan estetic.

         Manifestările artistice, culturale sunt importante pentru că aduc în prim plan valori spirituale, emoții estetice, experiențe și ipoteze artistice inedite care completează nevoia minții, a sufletului de artă, de frumos, de cultură. 

         Îngrădirea dreptului la exprimare artistică, la reculegere spirituală, la celebrarea sărbătorilor religioase semnificative în spațiul creștin românesc,  proiectarea într-un con de umbră a tuturor activităților de acest fel conduc, inevitabil, la o viață incompletă și limitează oportunitățile de împlinire spirituală, de reflecție în spațiul artistic, de emoție și sensibilitate estetică.

         Arta, cultura contribuie semnificativ la îmbogățirea personalității umane, dar și la consolidarea relațiilor sociale din cadrul comunității, de aceea activitățile de acest tip nu trebuie oprite, ci reglementate, pentru că, „în fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea și de a spera.” (Octavian Paler) În aceeași măsură, este esențial de reținut, la nivel de strategie culturală și educațională a unei guvernări responsabile, faptul că acest domeniu al culturii, al spiritului reprezintă, la nivel simbolic, „forma de viață prin care o colectivitate umană își exprimă forța creatoare.” (Marin Preda)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sus